NEOMENÍE, neomenii, s. f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOMENÍE s. v. răutate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neomenie ≠ omenie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neomeníe s. f. (sil. ne-o-), art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink