NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoameni = altfel decât ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [Pr.: ne-om] – Ne- + om.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÓM neoámeni m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal. ◊ Ca neoamenii altfel decât se comportă sau procedează un om obișnuit; ca nelumea. A face pe cineva (sau a ajunge) ~ a distruge pe cineva (sau a fi distrus) fizicește sau moralicește. [Sil. ne-o-] /ne- + om
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neom ≠ om
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neóm s. m., pl. neoámeni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink