NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei; epoca pietrei lustruite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLÍTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de perioada uneltelor de piatră șlefuită. 2) Care datează din această perioadă. [Sil. ne-o-] /<fr. néolithique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLÍTIC s.n. Ultima epocă a preistoriei, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. // adj. Care datează din această epocă. [< fr. néolithique, cf. gr. neos – nou, lithos – piatră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (din) perioada comunei primitive, între mezolitic și epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii, a creșterii vitelor și a olăriei. (< fr. néolithique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

neolític adj. m. (sil. ne-o-), pl. neolítici; f. sg. neolítică, pl. neolítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink