NEOLINGVÍSTICĂ s.f. Curent lingvistic creat de lingviștii italieni Bertoni și Bartoli, ale căror teorii se întemeiază pe idei ale idealismului lui Vossler și ale geografiei lingvistice. [< it. neolinguistica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

neolingvístică s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neolingvísticii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la neolingvistică. [< it. neolinguistico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la neolingvistică. II. s. f. curent lingvistic care se întemeiază pe concepțiile idealiste ale romanistului german Vossler și pe ideile geografiei lingvistice. (< it. neolinguistico, /II/ neolinguistica)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

neolingvístic adj. ─> lingvistic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink