NEOLINGVISTICĂ s.f. Curent lingvistic creat de lingviștii italieni Bertoni și Bartoli, ale căror teorii se întemeiază pe idei ale idealismului lui Vossler și ale geografiei lingvistice. [< it. neolinguistica].

neolingvistic, ~ă [At: DN³ / P: ne-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: it neolinguistico] 1 sf Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2 a De neolingvistică (1). 3 a Referitor la neolingvistică (1).

NEOLINGVISTIC, -Ă adj. Referitor la neolingvistică. [< it. neolinguistico].

NEOLINGVISTIC, -Ă I. adj. referitor la neolingvistică. II. s. f. curent lingvistic care se întemeiază pe concepțiile idealiste ale romanistului german Vossler și pe ideile geografiei lingvistice. (< it. neolinguistico, /II/ neolinguistica)

neolingvistică (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neolingvisticii

neolingvistică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neolingvisticii

neolingvistică s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neolingvisticii

neolingvistic adj. → lingvistic

NEOLINGVISTICĂ s. f. (< it. neolinguistica): curent lingvistic creat de lingviștii italieni Giulio Bertoni și Matteo Bartoli. Este caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea, cu ajutorul ariilor lingvistice, a deosebirilor dintre limbile înrudite (v. curent).

NEOLINGVISTIC, -Ă adj. (< it. neolinguistico): în sintagma curent neolingvistic (v.).