NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLATÍN ~ă (~i, ~e) 1) (despre limbi, dialecte) Care s-a dezvoltat din limba latină; romanic. 2) (despre popoare) Care este de origine latină; care se trage de la romani. [Sil. ne-o-] /<néo-latin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLATÍN, -Ă adj. Care descinde din romani sau din limba latină; de origine latină. [Cf. fr. néo-latin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLATÍN, -Ă adj. care are la bază limba latină; romanic; (despre popoare) de origine latină. (< fr. néo-latin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOLATÍN adj. v. romanic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neolatín adj. m. (sil. ne-o-) latin
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink