neodihnă sf [At: URECHE, L. 111 / P: ne-o~ / Pl: ~ne / E: ne- + odihnă] 1 Lipsă de odihnă Si: oboseală. 2 (Înv) Neliniște (1). 3 (Înv) Îngrijorare. 4 (Înv) Nemulțumire (2). 5 (Îlav) În ~ Îngrijorat. 6 (Înv) Zgomot. 7 (Înv) Zarvă. 8 (Înv; pex) Agitație. 9 (Înv) Dezordine. 10 (Înv) Uneltire.

neodihnă f. 1. lipsă de odihnă; 2. neliniște.

neodíhnă (eo 2 sil.) f., pl. e. Lipsă de odihnă.

ODIHNĂ, Ⓟ ODINĂ, †HODINĂ: să vor veseli și să vor duce spre odihna și spre răpaosul cel ceresc (VARL.); ne așezăm la puțină hodină pe un brad bătrîn (SAD.); sf. 1 Încetare de mișcare, de lucru, repaus; a-și pierde odihna, a-și pierde somnul, a nu mai putea dormi; a se da odihnei, a se culca; ⛪ odihna de veci, moartea ¶ 2 Liniște, calm desăvîrșit al sufletului, tihnă ¶ 3 💒 Suprafață așezată din distanță în distanță între treptele unei scări ce duce de la un cat la altul sau unde începe fie-care etaj ¶¶ C. NEODIHNĂ: foamea, frigul, neodihna și examenele zilnice... mă adusese la o disperare amară (I.-GH.) [odihni].

+neodihnă (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neodihnei

neodihnă s.f. 1. (pop.) oboseală. 2. (înv.) neliniște, îngrijorare, grijă; nemulțumire. 3. (înv.) zgomot, zarvă; agitație, dezordine, tulburare. 4. uneltire.