NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOBRĂZÁRE ~ări f. 1) Lipsă de bună-cuviință; nesimțire; nerușinare. 2) Faptă sau vorbă de om neobrăzat; impertinență; insolență; nerușinare. [Sil. ne-o-] /ne- + obrăzare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOBRĂZÁRE s. v. obrăznicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neobrăzáre s. f. (sil. ne-o-bră-), g.-d. art. neobrăzării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink