9 definiții pentru neobișnuință
Explicative DEX
NEOBIȘNUINȚĂ s. f. Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuință.
neobișnuință sf [At: POLIZU / P: ne-o~ / Pl: ~țe / E: ne- + obișnuință] (Rar) Lipsă de obișnuință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOBIȘNUINȚĂ s. f. (Rar) Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neobișnuință f. lipsă de deprindere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neobișnuínță (eo 2 sil.) f., pl. e. Lipsă de obișnuință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBICINUINȚĂ, OBIȘNUINȚĂ (pl. -țe) sf. Lucru cu care s’a obicinuit, s’a deprins cineva, deprindere: o face din ~ ¶¶ C. NEOBICINUINȚĂ, lipsă de obicinuință.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
Ortografice DOOM
neobișnuință (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuinței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
neobișnuință (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuinței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neobișnuință s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neobișnuinței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ne-o-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
neobișnuințăsubstantiv feminin
- 1. Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- ne- + obișnuință. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.