NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. (Livr.) Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Ne- + obedient.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOBEDIÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care nu este supus; neascultător. [Sil. ne-o-be-di-ent] /ne- + obedient
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neobediént adj. m. obedient
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink