nenărăvire sf [At: ȘINCAI, HR II, 110/16 / Pl: ~ri / E: ne- + nărăvire] (Înv) 1 Lipsă de obiceiuri rele. 2 Dezbinare.

nenărăvire, nenărăviri, s.f. (înv.) 1. lipsa nărăvirii. 2. vrajbă, dezbinare.

NENĂRĂVIRE s. f. (Învechit) 1. Negativ al lui nărăvire. 2. Vrajbă, dezbinare. Să nu se facă între noi și între țările noastre sfezi, pricini și nenărăviri. șincai, hr. ii, 110/16. – Pl.: nenărăviri. – Pref. ne- + nărăvire.