3 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NENOROCIT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.
NENOROCIT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nenorocit, ~ă [At: CRITIL, ap. GCR II, 152/27 / Pl: ~iți, ~e / E: nenoroci] 1-2 smf, a (Ființă) care se găsește într-o situație vrednică de plâns Si: nevoiaș (3). 3-4 smf, a (Ființă) care este lipsită de noroc. 5-6 smf, a (Ființă) care este lipsită de fericire Si: nefericit (1-2). 7-8 smf, a (Ființă) care are de îndurat o mare suferință Si: nefericit, (îvr) mișelos Vz biet. 9 a (D. stări, situații etc.) Care inspiră milă Si: trist, jalnic. 10 a (D. starea, mediul în care se află cineva) Care este într-o situație foarte proastă. 11 a (Pex; d. starea, mediul în care se află cineva) Sărăcăcios. 12-13 smf, a (Îvp) (Om) sărman. 14 a Mizer. 15 a Care aduce o nenorocire Si: (îvr) nenorocitor (1). 16 a Care constituie o nenorocire Si: (îvr) nenorocitor (2). 17 a Dezastruos. 18 a Nefast. 19 a Tragic. 20 a Detestabil. 21-22 smf, a (Om) ticălos. 23 smf Termen de dispreț la adresa unei persoane.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NENOROCIT, -Ă, nenorociți, -te, adj. 1. Lipsit de fericire, de noroc; nefericit. N-am să mă înțeleg cu oamenii aceștia și am să fiu nenorocită! SADOVEANU, O. V 638. Cine să se mai gîndească la nenorocita de ea, în huietul și bezna acestei nopți îngrozitoare! VLAHUȚĂ, O. A. 354. Nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE, O. II 77. ◊ (Substantivat) La o stîncă de sare lucrează doisprezece nenorociți. SADOVEANU, O. VI 275. E o nenorocită care s-a aruncat înaintea trenului. C. PETRESCU, C. V. 38. Nenorociții aceia nu veneau, ci erau aduși acolo. CARAGIALE, O. III 202. 2. Care inspiră milă, tristețe; dureros, trist. Sfîrșitul văduvei lui Irimia-vodă a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. SADOVEANU, O. VII 172. ♦ (Adverbial) Greșit, rău. N-am avut în viața mea decît un prieten: pe tine. Și acum văd că alesesem prost, nenorocit. DEMETRIUS, C. 54.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NENOROCIT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. A NENOROCI și A SE NENOROCI. 2) Care inspiră milă; vrednic de milă; sărac; sărman; biet. 3) rar Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast. /v. a (se) nenoroci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nenorocit a. 1. care nu e norocit, care e demn de compătimire; 2. care nu izbutește: întreprindere nenorocită; 3. funest, dezastros: speculațiune nenorocită. ║ m. 1. nevoiaș: ajutați pe nenorociți; 2. ticălos, netrebnic: taci, nenorocitule!
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nenorocít, -ă adj. Nefericit, lipsit de noroc, lovit de nenorocire: om nenorocit. Funest, dezastros: întreprindere nenorocită. Păcătos: tacĭ, nenorocitule!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
nenoroci [At: NEGRUZZI, S. I, 51 / Pzi: ~cesc / E: drr nenorocit] 1 vtf A face pe cineva să ajungă nenorocit (1). 2 vt A provoca cuiva o mare suferință. 3-4 vtr (Pex) A (se) distruge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva nenorocit, a aduce cuiva nefericire, a-i pricinui un rău mare, a-i strica, a-i nimici viața. Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit și căzăturile aieste de bătrîni. CREANGĂ, P. 88. Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă... a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. Am iubit, și acel întîi amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE NENOROCI mă ~esc intranz. A-și pricinui un mare rău, un mare necaz. /Din nenoroc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A NENOROCI ~esc tranz. (persoane) A face să devină nenorocit. /Din nenoroc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nenorocì v. a (se) face nenorocit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nenorocésc v. tr. Fac nenorocit: acest faliment a nenorocit multă lume.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nenorocit adj. m., s. m., pl. nenorociți; adj. f., s. f. nenorocită, pl. nenorocite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nenorocit adj. m., s. m., pl. nenorociți; adj. f., s. f. nenorocită, pl. nenorocite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nenorocit adj. m., s. m., pl. nenorociți; f. sg. nenorocită, g.-d. art. nenorocitei, pl. nenorocite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nenoroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, 3 sg. nenorocește, imperf. 1 nenoroceam; conj. prez. 1 sg. să nenorocesc, 3 să nenorocească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nenoroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, imperf. 3 sg. nenorocea; conj. prez. 3 să nenorocească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nenoroci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, imperf. 3 sg. nenorocea; conj. prez. 3 sg. și pl. nenorocească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NENOROCIT adj. 1. v. nefericit. 2. v. biet. 3. v. amărât. 4. v. dezastruos. 5. dureros, jalnic, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întâmplare ~.) 6. v. deplorabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NENOROCIT adj. 1. nefericit, (înv.) neferice, pătimaș. (Un om tare ~.) 2. biet, nevoiaș, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. și reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. și Olt.) săget, (înv.) cainic, mișel, mișelos. (Un argat ~; ~ de mine!) 3. amărît, prăpădit, (fig.) pîrlit. (Un funcționar ~.) 4. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nefericit, tragic. (Un deznodămînt ~.) 5. dureros, jalnic, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întîmplare ~.) 6. deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NENOROCI vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NENOROCI vb. 1. a neferici. (Te rog să nu-l ~.) 2. a (se) distruge, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
nenorocit, nenorocităadjectiv
- 1. Care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nefericit
- N-am să mă înțeleg cu oamenii aceștia și am să fiu nenorocită! SADOVEANU, O. V 638. DLRLC
- Cine să se mai gîndească la nenorocita de ea, în huietul și bezna acestei nopți îngrozitoare! VLAHUȚĂ, O. A. 354. DLRLC
- Nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE, O. II 77. DLRLC
-
- 2. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sfîrșitul văduvei lui Irimia-vodă a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. SADOVEANU, O. VII 172. DLRLC
- 2.1. (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns. DEX '09 DEX '98
- 2.1.1. Sărac, sărăcăcios. DEX '09 DEX '98sinonime: sărac sărăcăcios
-
-
- N-am avut în viața mea decît un prieten: pe tine. Și acum văd că alesesem prost, nenorocit. DEMETRIUS, C. 54. DLRLC
-
-
- sinonime: dezastruos funest nefast tragic
- 4. De nimic. DEX '09 DEX '98sinonime: ticălos
etimologie:
- nenoroci DEX '98 DEX '09
nenorocit, nenorocițisubstantiv masculin nenorocită, nenorocitesubstantiv feminin
- 1. Persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; om nefericit. DEX '09 DEX '98
- La o stîncă de sare lucrează doisprezece nenorociți. SADOVEANU, O. VI 275. DLRLC
- E o nenorocită care s-a aruncat înaintea trenului. C. PETRESCU, C. V. 38. DLRLC
- Nenorociții aceia nu veneau, ci erau aduși acolo. CARAGIALE, O. III 202. DLRLC
-
- 2. Om ticălos, de nimic. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- nenoroci DEX '98 DEX '09
nenoroci, nenorocescverb
- 1. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit și căzăturile aieste de bătrîni. CREANGĂ, P. 88. DLRLC
- Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă... a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. DLRLC
- Am iubit, și acel întîi amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51. DLRLC
-
etimologie:
- nenoroc DEX '09 DEX '98