3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NENOROCIT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

NENOROCIT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

nenorocit, ~ă [At: CRITIL, ap. GCR II, 152/27 / Pl: ~iți, ~e / E: nenoroci] 1-2 smf, a (Ființă) care se găsește într-o situație vrednică de plâns Si: nevoiaș (3). 3-4 smf, a (Ființă) care este lipsită de noroc. 5-6 smf, a (Ființă) care este lipsită de fericire Si: nefericit (1-2). 7-8 smf, a (Ființă) care are de îndurat o mare suferință Si: nefericit, (îvr) mișelos Vz biet. 9 a (D. stări, situații etc.) Care inspiră milă Si: trist, jalnic. 10 a (D. starea, mediul în care se află cineva) Care este într-o situație foarte proastă. 11 a (Pex; d. starea, mediul în care se află cineva) Sărăcăcios. 12-13 smf, a (Îvp) (Om) sărman. 14 a Mizer. 15 a Care aduce o nenorocire Si: (îvr) nenorocitor (1). 16 a Care constituie o nenorocire Si: (îvr) nenorocitor (2). 17 a Dezastruos. 18 a Nefast. 19 a Tragic. 20 a Detestabil. 21-22 smf, a (Om) ticălos. 23 smf Termen de dispreț la adresa unei persoane.

NENOROCIT, -Ă, nenorociți, -te, adj. 1. Lipsit de fericire, de noroc; nefericit. N-am să mă înțeleg cu oamenii aceștia și am să fiu nenorocită! SADOVEANU, O. V 638. Cine să se mai gîndească la nenorocita de ea, în huietul și bezna acestei nopți îngrozitoare! VLAHUȚĂ, O. A. 354. Nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE, O. II 77. ◊ (Substantivat) La o stîncă de sare lucrează doisprezece nenorociți. SADOVEANU, O. VI 275. E o nenorocită care s-a aruncat înaintea trenului. C. PETRESCU, C. V. 38. Nenorociții aceia nu veneau, ci erau aduși acolo. CARAGIALE, O. III 202. 2. Care inspiră milă, tristețe; dureros, trist. Sfîrșitul văduvei lui Irimia-vodă a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. SADOVEANU, O. VII 172. ♦ (Adverbial) Greșit, rău. N-am avut în viața mea decît un prieten: pe tine. Și acum văd că alesesem prost, nenorocit. DEMETRIUS, C. 54.

NENOROCIT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. A NENOROCI și A SE NENOROCI. 2) Care inspiră milă; vrednic de milă; sărac; sărman; biet. 3) rar Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast. /v. a (se) nenoroci

nenorocit a. 1. care nu e norocit, care e demn de compătimire; 2. care nu izbutește: întreprindere nenorocită; 3. funest, dezastros: speculațiune nenorocită. ║ m. 1. nevoiaș: ajutați pe nenorociți; 2. ticălos, netrebnic: taci, nenorocitule!

nenorocít, -ă adj. Nefericit, lipsit de noroc, lovit de nenorocire: om nenorocit. Funest, dezastros: întreprindere nenorocită. Păcătos: tacĭ, nenorocitule!

NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

nenoroci [At: NEGRUZZI, S. I, 51 / Pzi: ~cesc / E: drr nenorocit] 1 vtf A face pe cineva să ajungă nenorocit (1). 2 vt A provoca cuiva o mare suferință. 3-4 vtr (Pex) A (se) distruge.

NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva nenorocit, a aduce cuiva nefericire, a-i pricinui un rău mare, a-i strica, a-i nimici viața. Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit și căzăturile aieste de bătrîni. CREANGĂ, P. 88. Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă... a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. Am iubit, și acel întîi amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51.

A SE NENOROCI mă ~esc intranz. A-și pricinui un mare rău, un mare necaz. /Din nenoroc

A NENOROCI ~esc tranz. (persoane) A face să devină nenorocit. /Din nenoroc

nenorocésc v. tr. Fac nenorocit: acest faliment a nenorocit multă lume.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nenorocit adj. m., s. m., pl. nenorociți; adj. f., s. f. nenoroci, pl. nenorocite

nenorocit adj. m., s. m., pl. nenorociți; adj. f., s. f. nenorocită, pl. nenorocite

nenorocit adj. m., s. m., pl. nenorociți; f. sg. nenorocită, g.-d. art. nenorocitei, pl. nenorocite

nenoroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, 3 sg. nenorocește, imperf. 1 nenoroceam; conj. prez. 1 sg. să nenorocesc, 3 să nenorocească

nenoroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, imperf. 3 sg. nenorocea; conj. prez. 3 să nenorocească

nenoroci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, imperf. 3 sg. nenorocea; conj. prez. 3 sg. și pl. nenorocească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NENOROCIT adj. 1. v. nefericit. 2. v. biet. 3. v. amărât. 4. v. dezastruos. 5. dureros, jalnic, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întâmplare ~.) 6. v. deplorabil.

NENOROCIT adj. 1. nefericit, (înv.) neferice, pătimaș. (Un om tare ~.) 2. biet, nevoiaș, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. și reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. și Olt.) săget, (înv.) cainic, mișel, mișelos. (Un argat ~; ~ de mine!) 3. amărît, prăpădit, (fig.) pîrlit. (Un funcționar ~.) 4. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nefericit, tragic. (Un deznodămînt ~.) 5. dureros, jalnic, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întîmplare ~.) 6. deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.)

NENOROCI vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge.

NENOROCI vb. 1. a neferici. (Te rog să nu-l ~.) 2. a (se) distruge, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.)

Intrare: nenorocit (adj.)
nenorocit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nenorocit
  • nenorocitul
  • nenorocitu‑
  • nenoroci
  • nenorocita
plural
  • nenorociți
  • nenorociții
  • nenorocite
  • nenorocitele
genitiv-dativ singular
  • nenorocit
  • nenorocitului
  • nenorocite
  • nenorocitei
plural
  • nenorociți
  • nenorociților
  • nenorocite
  • nenorocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: nenorocit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nenorocit
  • nenorocitul
  • nenorocitu‑
plural
  • nenorociți
  • nenorociții
genitiv-dativ singular
  • nenorocit
  • nenorocitului
plural
  • nenorociți
  • nenorociților
vocativ singular
  • nenorocitule
  • nenorocite
plural
  • nenorociților
Intrare: nenoroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nenoroci
  • nenorocire
  • nenorocit
  • nenorocitu‑
  • nenorocind
  • nenorocindu‑
singular plural
  • nenorocește
  • nenorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nenorocesc
(să)
  • nenorocesc
  • nenoroceam
  • nenorocii
  • nenorocisem
a II-a (tu)
  • nenorocești
(să)
  • nenorocești
  • nenoroceai
  • nenorociși
  • nenorociseși
a III-a (el, ea)
  • nenorocește
(să)
  • nenorocească
  • nenorocea
  • nenoroci
  • nenorocise
plural I (noi)
  • nenorocim
(să)
  • nenorocim
  • nenoroceam
  • nenorocirăm
  • nenorociserăm
  • nenorocisem
a II-a (voi)
  • nenorociți
(să)
  • nenorociți
  • nenoroceați
  • nenorocirăți
  • nenorociserăți
  • nenorociseți
a III-a (ei, ele)
  • nenorocesc
(să)
  • nenorocească
  • nenoroceau
  • nenoroci
  • nenorociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nenorocit, nenorociadjectiv

  • 1. Care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nefericit
    • format_quote N-am să mă înțeleg cu oamenii aceștia și am să fiu nenorocită! SADOVEANU, O. V 638. DLRLC
    • format_quote Cine să se mai gîndească la nenorocita de ea, în huietul și bezna acestei nopți îngrozitoare! VLAHUȚĂ, O. A. 354. DLRLC
    • format_quote Nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE, O. II 77. DLRLC
  • 2. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sfîrșitul văduvei lui Irimia-vodă a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. SADOVEANU, O. VII 172. DLRLC
    • 2.1. (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. (și) adverbial Greșit, rău. DLRLC
      • format_quote N-am avut în viața mea decît un prieten: pe tine. Și acum văd că alesesem prost, nenorocit. DEMETRIUS, C. 54. DLRLC
  • 3. Care aduce sau constituie o nenorocire. DEX '09 DEX '98
  • 4. De nimic. DEX '09 DEX '98
    sinonime: ticălos
etimologie:
  • vezi nenoroci DEX '98 DEX '09

nenorocit, nenorocițisubstantiv masculin
nenoroci, nenorocitesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; om nefericit. DEX '09 DEX '98
    • format_quote La o stîncă de sare lucrează doisprezece nenorociți. SADOVEANU, O. VI 275. DLRLC
    • format_quote E o nenorocită care s-a aruncat înaintea trenului. C. PETRESCU, C. V. 38. DLRLC
    • format_quote Nenorociții aceia nu veneau, ci erau aduși acolo. CARAGIALE, O. III 202. DLRLC
  • 2. Om ticălos, de nimic. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi nenoroci DEX '98 DEX '09

nenoroci, nenorocescverb

  • 1. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit și căzăturile aieste de bătrîni. CREANGĂ, P. 88. DLRLC
    • format_quote Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă... a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. DLRLC
    • format_quote Am iubit, și acel întîi amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51. DLRLC
etimologie:
  • nenoroc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.