nelăuți vr [At: LB / V: (reg) nălă~, nălu~, ~luți / Pzi: ~țesc / E: nelăut] (Trs) A se murdări.

nălăuți v vz nelăuți

năluțî v vz neluțî

nelăiat, ~ă a vz nelăut

nelăut, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~lăiat / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + lăut] 1 (Pop) Murdar. 2 (Spc; d. oameni) Nespălat pe cap. 3 (Pex; d. oameni) Care nu s-a pieptănat. 4 (Reg) Care nu păstrează curățenie.

neluțî^[1] v vz nelăuți

nelăuți, nelăuțesc, vb. IV refl. (reg.) a se murdări.

NELĂUT adj. (Ban.) Nespălat. Nĕlĕut. Immundus. Nun lotus. AC, 355. Etimologie: pref. ne- + lăut. Vezi și la.

nelăut, -ă, adj. (pop.) nespălat, murdar.

nelăút, -ă, nelăuți, -te, adj., s.f. (reg.) 1. Nespălat, murdar: „...și la lumina de său văd cu toții o hâdzănie de fată, nelăută pe cap...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 109). 2. (s.f.) Netrebnicie, grozăvie, fărădelege; faptă murdară, lucru necurat: „...că dacă n-ar si fost beți, n-ar si făcut din cele nelăute” (Papahagi, 1925: 308). – Din ne + lăut „spălat”.

nelăut, -ă, nelăuți, -e, adj., s.f. – (reg.) 1. Nespălat, murdar. 2. (s.f.) Netrebnicie, grozăvie, fărădelege: „...că dacă n-ar fi fost beți, n-ar fi făcut din cele nelăute” (Papahagi, 1925: 308; Berbești). – Din ne + lăut „spălat” (MDA).