NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A NELINIȘTÍ ~ésc tranz. A face să se neliniștească; a îngrijora. /Din neliniștit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE NELINIȘTÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde liniștea; a intra la griji; a se agita; a se frământa; a se îngrijora. /Din neliniștit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NELINIȘTÍ vb. 1. v. îngrijora. 2. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 3. v. agita. 4. v. păsa. 5. (MED.) (livr.) a angoasa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se neliniști ≠ a se domoli
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neliniștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nelinișteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink