NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NELEGIUÍRE ~i f. Faptă reprobabilă, condamnată de lege; fărădelege. /ne- + legiuire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NELEGIUÍRE s. v. ticăloșie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink