NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Ne- + izbutit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEIZBUTÍT adj. 1. v. nereușit. 2. v. eșuat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. sg. neizbutítă, pl. neizbutíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink