NEGUSTORÍE, negustorii, s. f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. [Var.: (înv. și reg.) neguțătoríe s. f.] – Negustor + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUSTORÍE ~i f. 1) Activitate comercială particulară; comerț particular; negoț. 2) Ocupația negustorului. 3) depr. Tranzacție comercială (cu dedesubturi). /negustor + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUSTORÍE s. v. comerț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUSTORÍE s. v. marfă, produs.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink