NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUSTORÉSC negustoreáscă (negustoréști) 1) Care este caracteristic negustorilor; de negustor. 2) Care ține de negustorie; propriu negustoriei; comercial. /negustor + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUSTORÉSC adj. v. comercial.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A NEGUSTORÍ ~ésc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUSTORÍ vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUSTORÍ vb. v. comercializa, târgui, tocmi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

negustorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. negustoreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink