NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGOCIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care negociază. [Sil. -ci-a-] /<fr. négociateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGOCIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care negociază. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. négociateur, lat. negotiator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGOCIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care negociază. (< fr. négociateur, lat. negotiator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGOCIATÓR s. v. comerciant, negustor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

negociatór s. m. (sil. -ci-a-), pl. negociatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

negociatoáre s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. negociatoárei; pl. negociatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink