negociant, ~ă smf [At: AR (1829), 190²/34 / P: ~ci-ant / V: (înv) ~țiant / Pl: ~nți, ~e / E: fr négociant] (Înv) 1-2 Negustor (angrosist). 3 Negociator (3).

NEGOCIANT, negocianți, s. m. (Învechit) Cel care face mari afaceri comerciale, care cumpără și vinde cu ridicata; negustor angrosist.

NEGOCIANT, negocianți, s. m. (Înv.) Cel care face mari afaceri comerciale; negustor angrosist. [Pr.: -ci-ant] – Fr. négociant.

*negociánt m. (fr. négociant). Acela care face marĭ afacerĭ comerciale.

negoțiant, ~ă smf vz negociant

NEGOCIANT s. v. comerciant, negustor.

negociant s. v. COMERCIANT. NEGUSTOR.

NEGOCIANT, -Ă s. m. și f. (Învechit) 1. Negustor (2); spec. negustor angrosist. Ducesa era constrînsă a juca rol de femee acelui negociant. calendar (1854), 116/31, cf. prot.-pop., n. d., costinescu. Negoțianți de grîne. lm. ◊ (Adjectival) Libertatea trecerei prin Bosfor s-au cîștigat nu numai pentru Roșia, ci pentru toată lumea negoțiantă. ar (1829), 190²/34. 2. Negociator (2). Negoțianți trimeși din partea amînduror părților spre a tracta de împăcare. lm. – Pronunțat: -ci-ant. – pl.: negocianți, -te. – Și : negoțiant, -ă s. m. și f. – Din fr. négociant.