negata [At: (a. 1617) MAG. IST. I, 250/6 / E: ne- + gata] 1 av (Îrg) Nefiind gata. 2 a (Îrg) Care nu este terminat. 3 a Care nu s-a pregătit. 4 ain (Mol; d. ouă) Care nu are găoace.

NEGATA adj. invar. (Rar) Care nu este pus la punct; neisprăvit, nepregătit. Într-o zi aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga... Deși eram negata, am luat un șal și am primit-o. NEGRUZZI, S. I 50.

negat, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: nega] 1 (D. un lucru, fenomen etc.) A cărui existență, necesitate, obligativitate este contestată. 2 (D. un fapt) Nerecunoscut.

NEGA (neg) vb. tr. A tăgădui, a zice că un lucru nu există sau nu e adevărat [lat.].

NEGA, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

NEGA vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].

A NEGA neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare

nega vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. și pl. neagă

NEGA vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.

Negata ≠ gata

A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaște, a susține

negata adj. invar. și adv. 1. (adj.; reg.) care este ouat fără găoace. 2. (adv.; înv.) care nu este terminat, care nu s-a pregătit (pentru ceva).

NEGATA adv., adj. invar. 1. adv., adj. invar. (Învechit și regional) Negativ al lui gata; care nu este (încă) terminat; care nu s-a pregătit (pentru ceva). Find negata de a să bate (a. 1617). mag. Ist. i, 250/6. Așa-i amăgește, pînă-i apucă moartea negata, varlaam, c. 291. Cei puțini di cei mulți și cei negata de cei gata n-au putut suferi, ce au dat dosul, ureche, l. 162. Fiind oștile lui răsipite pen sat pre la gazde și negata, l-au luat de l-au dus în sus spre țara leșască (a. 1679). mag. Ist. ii, 29/19. Cu greu este cei puțini și negata a sta împotriva celor mai mulți. n. costin, let. ii, 46/14. Deși eram negata, am luat un șal și am primit-o. negruzzi, s. i, 50. Vîntrele-și aduc, negata, din codri, și bîrne Mari, necioplite. coșbuc, ae. 76. O lăsat lucru negata, a i 24. 2. adj. (Prin nordul Mold.; despre ouă) Care nu are găoace, care este ouat fără găoace. Cf. alr ii 5 712/414, 551. – pref. ne- + gata.