NEGÁRĂ s. f. v. năgară.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGÁ vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGÁ vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la ...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaște, a susține
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. și pl. neágă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink