NEFONDÁRE s. f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. [DEX '98]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink