NEFIÍNȚĂ s. f. 1. (Poetic) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; p. ext. neant. 2. (Înv.) Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Ne- + ființă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEFIÍNȚĂ f. (negativ de la ființă) 1) Stare a ceea ce nu există; inexistență. 2) înv. Lipsă din locul unde ar trebui să fie; absență. /ne- + ființă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEFIÍNȚĂ s. v. neant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neființă ≠ ființă
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nefiínță s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. nefiínței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink