NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NEFERICÍRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEFERICÍRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nefericire ≠ fericire, noroc
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A NEFERICÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să nu fie fericit. /Din nefericit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEFERICÍ vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A neferici ≠ a ferici
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nefericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nefericeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink