2 intrări
16 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
neferici [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~reci / Pzi: ~cesc / E: drr nefericit] 1 vt A face să fie nefericit. 2 vr (Rar) A se plânge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale Si: a se tângui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A nenoroci (pe cineva), a aduce nefericire (cuiva).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A NEFERICI ~esc tranz. rar (persoane) A face să nu fie fericit. /Din nefericit
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nefereci v vz neferici
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICE adj. (Învechit; mai ales invar.) Nefericit, nenorocit. O! viteze neferice, Ai să pieri în cîmp aice! ALECSANDRI, P. II 13. Viața-ți face neferice. NEGRUZZI, S. III 89. ◊ (Rar, acordat cu substantivul) Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîresc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICE adj. (Înv.) Nefericit. – Din ne- + ferice.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, 3 sg. nefericește, imperf. 1 nefericeam; conj. prez. 1 sg. să nefericesc, 3 să nefericească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, imperf. 3 sg. nefericea; conj. prez. 3 să nefericească corectat(ă)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neferici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, imperf. 3 sg. nefericea; conj. prez. 3 sg. și pl. nefericească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEFERICI vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEFERICI vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A neferici ≠ a ferici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEFERICE adj. invar. v. nefericit, nenorocit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
neferice adj. v. NEFERICIT. NENOROCIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A88) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
neferici, nefericescverb
etimologie:
- nefericit DEX '09 DEX '98
neferice, nefericeadjectiv
-
- O! viteze neferice, Ai să pieri în cîmp aice! ALECSANDRI, P. II 13. DLRLC
- Viața-ți face neferice. NEGRUZZI, S. III 89. DLRLC
- Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîresc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53. DLRLC
-
etimologie:
- ne- + ferice DLRM