neferecat, ~ă a [At: CUV. D. BĂTR. I, 195 / V: (reg) năferi~, năfricat, ~ri~, nif~, nifiri~^[1] / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + ferecat²] 1 Care nu a fost ferecat. 2 (Îs) Moară ~ă Se spune despre un om vorbăreț.

neferecat a. care n’a fost ferecat: moară neferecată PANN.

năfericat, ~ă a vz neferecat

năfiricat, ~ă a vz neferecat

nefericat, ~ă a vz neferecat

niferecat, ~ă a vz neferecat

ninfiricat^[1], ~ă a vz neferecat

moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

NEFERECAT, -Ă adj. Negativ al lui ferecat. cf. cuv. d. bătr. i, 195, creangă, p. 126, DIACONU, VR. 202, DEȘLIU, G. 10, TEODORESCU, p. p. 610, alr sn i h151. ◊ Expr. Moară neferecată, se spune despre un om vorbăreț și flecar. cf. zanne, p. iii, 237, 248. – pl.: neferecați, -te. – Și: (regional) nefericat, -ă (Mat. folk. 708), năfericat, -ă (alr sn i h 151/64), năfiricat, -ă (ib. 151/29), niferecat, -ă (ib. 151/531), ninfiricat, -ă (ib. 151/386) adj. – pl.: neferecați, -te. – pref. ne- + ferecat.

NEFERICAT, -Ă adj. v. neferecat.