NEFĂ s. f. navă (3); spațiu între două rânduri de coloane, într-o biserică. (< fr. nef)

nefelo- [At: DN³ / E: fr néphélo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) nor. 3 Noros.

NEFELO- Element de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) nor”, „noros”. [< fr. néphélo-, cf. gr. nephele].

NEFEL(O)-/NEFO-, -NEFĂ elem. „nor, nebulozitate”, „emulsie”. (< fr. néphél/o/-, népho-, -nèphe, cf. gr. nephele, nephos)

NEFO- elem. nefel(o)-.

-NEFĂ „nor, nebulozitate”. ◊ gr. nephos „nor” > fr. -nèphe, germ. -nephe > rom. -nefă.

NEFELO- „nor, nebulozitate, emulsie”. ◊ gr. nephele „nor” > fr. néphélo-, germ. id., engl. id., it. nefelo- > rom. nefelo-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de determinare a concentrației unei emulsii; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat în nefelometrie pentru determinarea concentrației emulsiilor.

NEFO- „nori, nebulozitate”. ◊ gr. nephos „ceață, nor” > fr. népho-, engl. id. > rom. nefo-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a meteorologiei care tratează despre nori; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument meteorologic cu care se măsoară gradul de acoperire a cerului cu nori; ~scop (v. -scop), s. n., aparat meteorologic cu ajutorul căruia se determină viteza și direcția de deplasare a norilor.