opțiuni
  • info

2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEDUMERIRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

nedumerire sf [At: (a. 1643) BV I, 131 / V: (reg) ~do~, ~domi~ / Pl: ~ri / E: ne- + dumerire] 1 Mirare. 2 Încurcătură. 3 Șovăială. 4 (Rar; îlav) Cu ~ în neștire. 5 (Îal) Fără rost. 6 Fapt, aspect insuficient lămurit. 7 (Rar) Șaradă.

NEDUMERIRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Ne- + dumerire.

NEDUMERIRE, nedumeriri, s. f. Uimire, nelămurire, mirare. Mi-a căzut, tremurînd, cu capul pe umărul meu drept... Nu plîngeam nici unul... Eram ca într-o nedumerire năprasnică. SADOVEANU, O. VIII 24. Mama, surorile, toți cei de față erau surprinși pînă la nedumerire de noua interpretare. CAMIL PETRESCU, U. N. 35.

nedumerire f. nesiguranță.

nedumeríre f. Lipsă de dumerire, nepricepere a unuĭ lucru.

NEDUMERI, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumiri vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMERI, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumiri vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMIRI vb. IV nedumeri.

nedomerire sf vz nedumerire

nedomirire sf vz nedumerire

nedumeri [At: SLAVICI, N. I, 159 / Pzi: ~resc / V: ~miri / E: drr nedumerit] 1 vt A face să fie nedumerit (1) Si: a mira, (înv) a scăndălisi. 2 vt A face să nu înțeleagă. 3 vt A pune în încurcătură. 4 vr (Reg) A se simți nedumerit, încurcat. 5 vr (Reg) A șovăi. 6 vr (Rar) A-și manifesta mirarea.

nedumiri v vz nedumeri

NEDUMIRI vb. IV v. nedumeri.

NEDUMERI, nedumeresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune (pe cineva) în nedumerire; a uimi. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului «Molière», îl nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317.

A NEDUMERI ~esc tranz. (persoane) A pune în încurcătură, trezind mirare. /Din nedumerit

nedomiríre V. nedumerire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nedumerire (mirare) s. f., g.-d. art. nedumeririi; pl. nedumeriri (Am o nedumerire.)

nedumerire s. f., g.-d. art. nedumeririi; pl. nedumeriri

nedumerire s. f., g.-d. art. nedumeririi, pl. nedumeriri

nedumerire, -ri.

nedumeri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumeresc, 3 sg. nedumerește, imperf. 1 nedumeream; conj. prez. 1 sg. să nedumeresc, 3 să nedumerească (Purtarea lui mă nedumerește.)

nedumeri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumeresc, imperf. 3 sg. nedumerea; conj. prez. 3 să nedumerească

nedumeri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumeresc, imperf. 3 sg. nedumerea; conj. prez. 3 sg. și pl. nedumerească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEDUMERIRE s. 1. v. mirare. 2. v. nelămurire. 3. v. dezorientare.

NEDUMERIRE s. 1. mirare. (L-a cuprins ~.) 2. nelămurire. (Are o mică ~.) 3. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)

NEDUMERI vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.

NEDUMERI vb. v. mira.

nedumeri vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI.

NEDUMERI vb. a (se) mira, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă...)

A nedumeri ≠ a dumeri

Intrare: nedumerire
nedumerire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedumerire
  • nedumerirea
plural
  • nedumeriri
  • nedumeririle
genitiv-dativ singular
  • nedumeriri
  • nedumeririi
plural
  • nedumeriri
  • nedumeririlor
vocativ singular —
plural —
nedomirire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nedomerire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nedumeri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nedumeri
  • nedumerire
  • nedumerit
  • nedumeritu‑
  • nedumerind
  • nedumerindu‑
 singular plural
  • nedumerește
  • nedumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nedumeresc
 (să)
  • nedumeresc
  • nedumeream
  • nedumerii
  • nedumerisem
a II-a (tu)
  • nedumerești
 (să)
  • nedumerești
  • nedumereai
  • nedumeriși
  • nedumeriseși
a III-a (el, ea)
  • nedumerește
 (să)
  • nedumerească
  • nedumerea
  • nedumeri
  • nedumerise
plural I (noi)
  • nedumerim
 (să)
  • nedumerim
  • nedumeream
  • nedumerirăm
  • nedumeriserăm
  • nedumerisem
a II-a (voi)
  • nedumeriți
 (să)
  • nedumeriți
  • nedumereați
  • nedumerirăți
  • nedumeriserăți
  • nedumeriseți
a III-a (ei, ele)
  • nedumeresc
 (să)
  • nedumerească
  • nedumereau
  • nedumeriră
  • nedumeriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nedumiri
  • nedumirire
  • nedumirit
  • nedumiritu‑
  • nedumirind
  • nedumirindu‑
 singular plural
  • nedumirește
  • nedumiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nedumiresc
 (să)
  • nedumiresc
  • nedumiream
  • nedumirii
  • nedumirisem
a II-a (tu)
  • nedumirești
 (să)
  • nedumirești
  • nedumireai
  • nedumiriși
  • nedumiriseși
a III-a (el, ea)
  • nedumirește
 (să)
  • nedumirească
  • nedumirea
  • nedumiri
  • nedumirise
plural I (noi)
  • nedumirim
 (să)
  • nedumirim
  • nedumiream
  • nedumirirăm
  • nedumiriserăm
  • nedumirisem
a II-a (voi)
  • nedumiriți
 (să)
  • nedumiriți
  • nedumireați
  • nedumirirăți
  • nedumiriserăți
  • nedumiriseți
a III-a (ei, ele)
  • nedumiresc
 (să)
  • nedumirească
  • nedumireau
  • nedumiriră
  • nedumiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nedumerire, nedumeririsubstantiv feminin

etimologie:
  • Prefix ne- + dumerire. DEX '09

nedumeri, nedumerescverb

  • 1. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mira antonime: dumiri
    • format_quote Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului «Molière», îl nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.