opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

NEDREPTĂȚIT, -Ă, nedreptățiți, -te, adj. Căruia i s-a făcut o nedreptate. – V. nedreptăți.

NEDREPTĂȚIT, -Ă, nedreptățiți, -te, adj. Căruia i s-a făcut o nedreptate. – V. nedreptăți.

nedreptățit, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~iți, ~e / E: nedreptăți] 1 Care suferă o nedreptate (2) Si: năpăstuit, oropsit. 2 Persecutat. 3 Care este prejudiciat în drepturile sale.

NEDREPTĂȚI, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

NEDREPTĂȚI, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

nedreptăți vt [At: (a. 1918) URICARIUL, XV, 252 / Pzi: ~țesc / E: nedreptate] 1 A-i face cuiva o nedreptate (2) Si: a năpăstui, a oropsi. 2 A persecuta.

NEDREPTĂȚI (-ățesc) vb. tr. A face cuiva o nedreptate (în folosul său propriu sau al altuia): atunci țăranii îi spuseră cum îi nedreptățește părcălabul, cum îi asuprește și jupuește (ISP.).

NEDREPTĂȚI, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata (pe cineva) în chip nedrept, a face (cuiva) o nedreptate. I se părea lui că îl nedreptățește profund. Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33.

A NEDREPTĂȚI ~esc tranz. (persoane) A face să suporte o nedreptate. /Din nedreptate

nedreptățì v. a face nedreptate.

nedreptățésc v. tr. Fac nedreptate cuĭva.

Ortografice DOOM

nedreptăți (a ~) (desp. ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățesc, 3 sg. nedreptățește, imperf. 1 nedreptățeam; conj. prez. 1 sg. să nedreptățesc, 3 să nedreptățească

nedreptăți (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățesc, imperf. 3 sg. nedreptățea; conj. prez. 3 să nedreptățească

nedreptăți vb. (sil. -drep-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățesc, imperf. 3 sg. nedreptățea; conj. prez. 3 sg. și pl. nedreptățească

Sinonime

NEDREPTĂȚIT adj. v. persecutat.

NEDREPTĂȚIT adj. năpăstuit, oropsit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om profund ~.)

NEDREPTĂȚI vb. v. persecuta.

NEDREPTĂȚI vb. a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ ?)

Tezaur

NEDREPTĂȚIT, -Ă adj. Care suferă sau a suferit o nedreptate (2), care este prejudiciat în drepturile sale. cf. costinescu. Dacă te crezi nedreptățit, du-te și la Dumnezeu, creangă, a. 149, cf. ddrf. Are sentimentul că e nedreptățit. ygrec, m. n. 156. Din tinerețe Ressu înțelesese păsurile oamenilor amărîți și nedreptățiți. contemp. 1962, nr. 808, 1/4. – pl.: nedreptățiți, -te. – v. nedreptăți.

NEDREPTĂȚI vb. IV. Tranz. A(-i) face o nedreptate (2). Cf. polizu, pontbriant, d. Bucurîndu-se a nedreptăți și a păgubi pe jăluitori de dreptul lor (a. 1818). uricariul, xv, 252. Pentru ce să-și nedreptățească părintele, ispiRESCU, U. 101, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., șăineanu, d. u. I se părea lui că îl nedreptățește profund, camil petrescu, u. n. 33. De ce să-l nedreptățim? tudoran, p. 75. Un om atît de cult și de sensibil, și-l nedreptățise, t. popovici, se. 432. ◊ Absol. Repede lumea umilește, nedreptățește. baranga, r. f. 37. ◊ Refl. Dar tălmăcirea lor mă simț dator s-o fac spre a dezamăgi pe oameni din părerile ce și-au făcut și spre a nu mă nedreptăți eu-însumi. heliade, o. ii, 13. – Prez. ind. : nedreptățesc. – v. nedreptate.

Intrare: nedreptățit
nedreptățit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedreptățit
  • nedreptățitul
  • nedreptățitu‑
  • nedreptățită
  • nedreptățita
plural
  • nedreptățiți
  • nedreptățiții
  • nedreptățite
  • nedreptățitele
genitiv-dativ singular
  • nedreptățit
  • nedreptățitului
  • nedreptățite
  • nedreptățitei
plural
  • nedreptățiți
  • nedreptățiților
  • nedreptățite
  • nedreptățitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: nedreptăți
  • silabație: ne-drep- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nedreptăți
  • nedreptățire
  • nedreptățit
  • nedreptățitu‑
  • nedreptățind
  • nedreptățindu‑
 singular plural
  • nedreptățește
  • nedreptățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nedreptățesc
 (să)
  • nedreptățesc
  • nedreptățeam
  • nedreptății
  • nedreptățisem
a II-a (tu)
  • nedreptățești
 (să)
  • nedreptățești
  • nedreptățeai
  • nedreptățiși
  • nedreptățiseși
a III-a (el, ea)
  • nedreptățește
 (să)
  • nedreptățească
  • nedreptățea
  • nedreptăți
  • nedreptățise
plural I (noi)
  • nedreptățim
 (să)
  • nedreptățim
  • nedreptățeam
  • nedreptățirăm
  • nedreptățiserăm
  • nedreptățisem
a II-a (voi)
  • nedreptățiți
 (să)
  • nedreptățiți
  • nedreptățeați
  • nedreptățirăți
  • nedreptățiserăți
  • nedreptățiseți
a III-a (ei, ele)
  • nedreptățesc
 (să)
  • nedreptățească
  • nedreptățeau
  • nedreptățiră
  • nedreptățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nedreptățit, nedreptățităadjectiv

  • 1. Căruia i s-a făcut o nedreptate. DEX '09 DEX '98
    sinonime: persecutat
etimologie:
  • vezi nedreptăți DEX '98 DEX '09

nedreptăți, nedreptățescverb

  • 1. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: persecuta
    • format_quote I se părea lui că îl nedreptățește profund. Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33. DLRLC
etimologie:
  • nedreptate DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „nedreptățit” (13 clipuri)
Clipul 1 / 13