necăjicios, ~oasă a [At: NEGRUZZI, S. I, 48 / Pl: ~oși, ~oase / E: necăji + -cios] (Îrg) 1 Care pricinuiește necazuri. 2 Supărător. 3 Enervant. 4 Supărăcios. 5 Irascibil.

NECĂJICIOS adj. Supărător, supărăcios, care (se) necăjește: amorul ei e... plin de foc, dar ~ (NEGR.); o femeie uscată și înaltă, înfiptă la vorbă, încăpățînată și necăjicioasă (DLVR.).

NECĂJICIOS, -OASĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Învechit) Care se necăjește ușor; supărăcios. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, dar necăjicios. NEGRUZZI, S. I 48. Omul răutăcios și necăjicios, De nu poate strica altui, își strică luiși. PANN, P. V. III 17. – Variantă: năcăjicios, -oasă adj.

necăjicios a. care se necăjește.

necăjicĭós, -oásă adj. (d. necăjesc). Vest. Supărăcĭos.

NĂCĂJICIOS, -OASĂ adj. v. necăjicios.

necăjicios (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicioși; f. necăjicioasă, pl. necăjicioase

necăjicios (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicioși; f. necăjicioasă, pl. necăjicioase

necăjicios adj. m. (sil. -cios), pl. necăjicioși; f. sg. necăjicioasă, pl. necăjicioase

NECĂJICIOS adj. v. irascibil, iritabil, nervos, supărăcios.

necăjicios adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. NERVOS. SUPĂRĂCIOS.

NECĂJICIOS, -OASĂ adj. (Învechit și regional) 1. Care pricinuiește necazuri; supărător, chinuitor; enervant. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, dar necăjicios. NEGRUZZI, S. I. 44. cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. 2. Supărăcios; irascibil. Precum a fost de tare și viteaz, de nu ar fi fost prea iute, adică necăjicios și iubitor de slavă deșartă, nu ar fi mai fost altul asemenea lui. GORJAN, H. II, 103/34. O vedea pe dînsa necăjicioasă și rea. PANN, E. II. 31/1, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Ea, o femeie uscată și naltă, înfiptă la vorbă, încăpățînată și necăjicioasă. DELAVRANCEA, T. 208 cf. DDRF, ȘĂINEANU, U., ȘEZ. III, 77. Sf. Ilie era necăjicios rău, cum auzi sări In sus de ciudă. PAMFILE, s. v. 177. – pl.: necăjicioși, -oase. – Necăji + suf. -cios.