2 intrări
16 definiții
- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (1)
- tezaur (1)
Explicative DEX
necăciune sf [At: LM / Pl: ~ni / E: neca + -ăciune] (Înv) Înecăciune.
ÎNECĂCIUNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNECĂCIUNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înecăciune sf [At: CONV. LIT. XLIV, 310 / S și: (înv) înne~ / Pl: ~ni / E: îneca + -ăciune] (Înv) 1 Greutate de a respira. 2 (Rar) Înec (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNECĂCIUNE, înecăciuni, s. f. (Rar) 1. Înec. Seara, la masă, nu fuse altă vorbă decît de baia Elenei în Prahova, de rîuri, de înecăciuni. BOLINTINEANU, O. 430. 2. Greutate de a respira, sufocare; stare de sufocare. S-a iritat așa de grozav din ceartă încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, O. I 329.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNECĂCIUNE ~i f. Rar 1) v. ÎNEC. 2) Pierdere a respirației; sufocare. /a îneca + suf. ~ăciune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înnecăciune f. 1. acțiunea de a (se) înneca; 2. inundațiune; 3. sufocare: înnecăciune în somn.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înecăcĭúne f. (d. înecat saŭ d. lat. necatio, înecare). Inundațiune. Sufocare, asfixiere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înecăciune s. f., g.-d. art. înecăciunii; pl. înecăciuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înecăciune s. f., g.-d. art. înecăciunii; pl. înecăciuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înecăciune s. f., g.-d. art. înecăciunii; pl. înecăciuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNECĂCIUNE s. v. dispnee.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNECĂCIUNE s. v. asfixie, asfixiere, astmă, înăbușire, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înecăciune s. v. ASFIXIE. ASFIXIERE. ASTMĂ. ÎNĂBUȘIRE. ÎNECARE. SUFOCARE. SUFOCAȚIE. SUGRUMARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNECĂCIUNE s. (MED.) dispnee, sufocare, (pop.) năduf.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
necăciune, necăciuni, s.f. (înv.) înnecăciune.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NECĂCIUNE s. f. (Învechit) = înnecăciune. cf. LM. – pl.: necăciuni. – Neca + suf. -ăciune.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de GinaC
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înecăciune, înecăciunisubstantiv feminin
-
- S-a iritat așa de grozav din ceartă încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, O. I 329. DLRLC
-
-
- Seara, la masă, nu fuse altă vorbă decît de baia Elenei în Prahova, de rîuri, de înecăciuni. BOLINTINEANU, O. 430. DLRLC
-
etimologie:
- Îneca + -ăciune. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.