necuvios, ~oasă [At: CORESI, EV. 46 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + cuvios] 1 a Care nu este cuvios, cucernic. 2 a Care este lipsit de bună-cuviință, de respect, de politețe. 3 sma (Reg) Drac.

necuviós, -oásă adj. Vechĭ. Nepotrivit. Necuviincĭos. – Rar. -vinĭos.

CUVIOS adj. 1 ‡ Convenabil, cuviincios; potrivit: vara nădușeli nu sînt ca aice la noi, ci călduri cuvioase (M.-COST.) ¶ 2 ‡ Drăgălaș ¶ 3 Cucernic, evlavios, pios, cu frica lui Dumnezeu: cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea (ODOB.) ¶ ¶ C. NECUVIOS ¶ 4 Întrebuințat ca titulatură a călugărilor: cuvioase părinte [lat. * conveniosus].

necuvios, -oasă, necuvioși, -oase adj. 1. Care nu este cuvios. 2. S. m. (Reg.) Unul dintre numele dracului. – Din ne- + cuvios.