NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Ne- + cuviință.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NECUVIÍNȚĂ ~e f. 1) Lipsă de bună-credință; indecență. 2) Faptă sau vorbă necuviinciosă. /ne- + cuviință
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECUVIÍNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. mitocănie. 3. v. obscenitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Necuviință ≠ cuviință, politețe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink