4 definiții pentru necurățime
Explicative DEX
necurățime sf [At: PSALT. HUR. 4V/1 / Pl: ~mi / E: necurat + -ime] (Îvr) Fărădelege.
NECURĂȚENIE sf. 1 Lipsă de curățenie; murdărie, spurcăciune ¶ 2 pl. Murdării, gunoaie: necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector (I.-GH.); Arabii... aruncă aici necurățeniile cetății, împinși de ura fanatismului ignorant (BOL.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
necurățime s.f. (înv.) necurăție (v.).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: necurățime
necurățime substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||