NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NECURMÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu, neîncetat. /ne- + curmat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECURMÁT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECURMÁT adv. v. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necurmát adj. m., pl. necurmáți; f. sg. necurmátă, pl. necurmáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink