3 definiții pentru necurmare
Explicative DEX
necurmare sf [At: CR (1832), 181/29 / Pl: ~mări / E: ne- + curmare] (Înv; îlav) Cu ~ Fără încetare.
CURMARE sf. Faptul de a (se) curma; întrerupere, încetare: porunci ... să țină chipul acesta fără ~ în foc (ISP.) ¶ ¶ C. NECURMARE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
necurmare s.f. (înv.; în loc. adv.) cu necurmare = necontenit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: necurmare