NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. ◊ Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art.; pop.) Dracul, diavolul. – Ne- + curat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NECURÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (negativ de la curat) Care este caracteristic pentru drac; de drac; drăcesc; diavolesc; diabolic. ◊ (Duh) ~ spirit rău; diavol. /ne- + curat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECURÁT adj. v. ilegal, ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECURÁT adj., s. art. 1. adj. v. impur. 2. adj. v. dubios. 3. adj. v. diabolic. 4. s. art. v. drac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECURÁT s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Necurat ≠ curat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necurát adj. m., pl. necuráți; f. sg. necurátă, pl. necuráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink