necurățí, necurățésc, vb. IV 1. (înv.) a se abate de la preceptele bisericii, a păcătui. 2. (refl.; reg.; despre copii) a-și face necesitățile (pe el); a se murdări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink