NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NECREDINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede în cineva sau în ceva; neîncrezător; incredul. ◊ Toma ~osul se spune despre o persoană care nu dă crezare celor spuse până nu se convinge de adevărul lor. 2) pop. Care este de altă religie (decât cea creștină). 3) Care încalcă dogmele unei religii. /ne- + credincios
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECREDINCIÓS adj. v. bănuitor, neîncrezător, nestatornic, sceptic, schimbător, suspicios, temător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECREDINCIÓS adj., s. 1. adj. v. păgân. 2. s. (BIS.) păgân, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) 3. s., adj. v. ateu. 4. adj. v. adulter.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECREDINCIÓS s. v. mahomedan, musulman, turc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECREDINCIÓS s., adj. v. eretic, schismatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Necredincios ≠ credincios, devotat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necredinciós adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. necredincióși; f. sg. necredincioásă, g.-d. art. necredincioásei, pl. necredincioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink