căutare avansată
9 definiții pentru „necontenit”   declinări

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai contenește; care se desfășoară fără contenire; neîntrerupt; neîncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj. Care nu con­tenește, fără întrerupere, continuu, necurmat, neîncetat. Totul era, pe aceste străzi și bulevarde, luminos și aerian, chiar mișcarea necontenită și îmbrăcămintea trecătorilor. CAMIL PETRESCU, N. 85. Rada, cînd o vezi, te fură Cu necon­tenitul zîmbet. COȘBUC, P. I 95. Erau necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ (Adverbial) Nicoriță își purta ochii de guzgan cînd la vodă, cînd la Șoimaru, necontenit. SADOVEANU, O. VII 69. Și-n caterincă, ostenit, El învîrtea necontenit O veche melodie. IOSIF, PATR. 39. Pe drum necontenit ceream apă. CREANGĂ, A. 15.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. sg. necontenítă, pl. neconteníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenit a. și adv. neîncetat.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink