8 definiții pentru „necontenit”   declinări

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTENÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai contenește; care se desfășoară fără contenire; neîntrerupt; neîncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. sg. necontenítă, pl. neconteníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necontenit a. și adv. neîncetat.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink