NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NECHIBZUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nechibzuit ≠ chibzuit, gândit, judicios, socotit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. sg. nechibzuítă, pl. nechibzuíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nechibzuít, -ă adj. Fără chibzuință, nesocotit: om, răspuns nechibzuit. Adv. A răspunde nechibzuit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink