nechezat¹ av [At: SADOVEANU, O. XVI, 52 / E: necheza] (Rar; irn; dep; îe) A râde ~ A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu felul în care nechează calul.

nechezat² sn [At: HELIADE, O. I, 219 / V: (reg) nic~^[1] / Pl: ~uri / E: necheza] Strigăt caracteristic calului Si: nechez, nechezare, nechezătură, (reg) nechezet.

NECHEZAT ¹ adv. (Rar) Într -un mod asemănător cu nechezatul calului. După ce-au rîs amîndoi – unul gros și altul nechezat – au stat o vreme așa. SADOVEANU, O. A. II 216.

NECHEZAT², nechezaturi, s. n. Strigătul caracteristic calului; nechez, nechezătură, nechezare. Din desiș se auzi un nechezat de cal. SADOVEANU, O. VII 37. Furtuna îi aduse la ureche un nechezat de cal. GALACTION, O. I 49. Un sforăit puternic și un nechezat ascuțit al Pisicuții rupse firul melancolic al cugetărilor mele. HOGAȘ, M. N. 166.

NECHEZAT ~uri n. 1) v. A NECHEZA. 2) Strigăt caracteristic scos de cai; rânchezat. /v. a necheza

nâncheza v vz necheza

necheza vi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) îngheza, nânc~, negh~, nenc~, nic~, ninc~, (cscj) ~zi, ninchezi / Pzi: 3 ~chează / E: ns cf râncheza] 1 (D. cai) A scoate strigăte caracteristice speciei Si: a mihohoi, a râncheza, (reg) a mihoni, a mihoti. 2 (În construcții comparative) A striga. 3 (În construcții comparative) A chiui. 4 (În construcții comparative) A răsuna. 5 (D. oameni; irn; dep) A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu nechezatul². 6 (Pex; d. oameni; irn; dep) A chicoti.

nechezi v vz necheza

negheza v vz necheza

nencheza v vz necheza

nicheza v vz necheza

nincheza v vz necheza

ninchezat^[1] sn vz nechezat²

ninchezi v vz necheza

NECHEZ (pl. -zuri) sn. Strigătul calului: atunci auzii un ~ care-mi străbătu urechile (GN.); să auzi... ~uri de cai ce vin de la păscut (ALECS.) [necheza].

NECHEZA, †NECHIEZA, ‼NI(N)CHEZA (-ez) vb. intr. A striga (vorb. de cai): calul ei alb necheza de clocotea pădurea (GN.); calul unde n’a nechiezat odată, cît s’au răsunat toate pădurile (SB.); caii voinici... ninchează, mirosindu-și din depărtare grajdurile (DLVR.).

NECHEZARE, ‼NI(N)CHEZARE sf., NECHEZAT sbst., NECHEZĂTURĂ (pl. -ri) sf. 1 Faptul de a necheza: mugetul s’amesteca în ninchezarea cailor (DLVR.); clocotea... văzduhul de mugete, nechezături și de țipetele unui al patrulea soiu de dobitoace (GRIG.) ¶ 2 Nechez.

NICHEZA 👉 NECHEZA.

NINCHEZA... 👉 NECHEZA...

NECHEZA, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.

A NECHEZA pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza

nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].

ninchezî v. V. necheza: unde ninchezi odată ISP.

nechéz, a -zá v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez.

nichéz V. nechez.

ninchéz V. nechez.

nechezat¹ (rar) adv. (în: a râde ~)

nechezat² s. n., pl. nechezaturi

nechezat¹ (rar) adv.

nechezat² s. n., pl. nechezaturi

nechezat adv.

nechezat s. n., pl. nechezaturi

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează, imperf. 3 pl. nechezau; conj. prez. 3 să necheze

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează

necheza vb., ind. prez. 3 sg. nechează

necheza (ind. prez. 3 sg. și pl. nechează)

nechez, -chiază 3.

NECHEZAT s. nechez, nechezare, nechezătură, rânchez, rânchezare, rânchezat, rânchezătură. (~ul calului.)

NECHEZAT s. nechez, nechezare, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ul calului.)

NECHEZA vb. v. chicoti, forăi, fornăi, sforăi.

NECHEZA vb. v. râncheza.

necheza vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.

NECHEZA vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)

ninchezi vb. IV (reg.) a necheza.

NEGHEZA vb. I v. necheza.