nechezare sf [At: COSTINESCU / V: (reg) nic~, ninc~ / Pl: ~zări / E: necheza] (Rar) Nechezat².

NECHEZARE, ‼NI(N)CHEZARE sf., NECHEZAT sbst., NECHEZĂTURĂ (pl. -ri) sf. 1 Faptul de a necheza: mugetul s’amesteca în ninchezarea cailor (DLVR.); clocotea... văzduhul de mugete, nechezături și de țipetele unui al patrulea soiu de dobitoace (GRIG.) ¶ 2 Nechez.

NECHEZARE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat². Se auzeau în sat din vreme în vreme izbucniri de glasuri și nechezări de cai. SADOVEANU, O. VII 123.

nâncheza v vz necheza

necheza vi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) îngheza, nânc~, negh~, nenc~, nic~, ninc~, (cscj) ~zi, ninchezi / Pzi: 3 ~chează / E: ns cf râncheza] 1 (D. cai) A scoate strigăte caracteristice speciei Si: a mihohoi, a râncheza, (reg) a mihoni, a mihoti. 2 (În construcții comparative) A striga. 3 (În construcții comparative) A chiui. 4 (În construcții comparative) A răsuna. 5 (D. oameni; irn; dep) A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu nechezatul². 6 (Pex; d. oameni; irn; dep) A chicoti.

nechezi v vz necheza

negheza v vz necheza

nencheza v vz necheza

nicheza v vz necheza

nichezare sf vz nechezare

nincheza v vz necheza

ninchezare sf vz nechezare

ninchezi v vz necheza

NECHEZ (pl. -zuri) sn. Strigătul calului: atunci auzii un ~ care-mi străbătu urechile (GN.); să auzi... ~uri de cai ce vin de la păscut (ALECS.) [necheza].

NECHEZA, †NECHIEZA, ‼NI(N)CHEZA (-ez) vb. intr. A striga (vorb. de cai): calul ei alb necheza de clocotea pădurea (GN.); calul unde n’a nechiezat odată, cît s’au răsunat toate pădurile (SB.); caii voinici... ninchează, mirosindu-și din depărtare grajdurile (DLVR.).

NICHEZA 👉 NECHEZA.

NINCHEZA... 👉 NECHEZA...

NECHEZA, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.

A NECHEZA pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza

nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].

ninchezî v. V. necheza: unde ninchezi odată ISP.

nechéz, a -zá v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez.

nichéz V. nechez.

ninchéz V. nechez.

nechezare (rar) s. f., g.-d. art. nechezării; pl. nechezări

nechezare (rar) s. f., g.-d. art. nechezării; pl. nechezări

nechezare s. f., g.-d. art. nechezării; pl. nechezări

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează, imperf. 3 pl. nechezau; conj. prez. 3 să necheze

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează

necheza vb., ind. prez. 3 sg. nechează

necheza (ind. prez. 3 sg. și pl. nechează)

nechez, -chiază 3.

NECHEZARE s. v. nechezat.

NECHEZARE s. nechez, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)

NECHEZA vb. v. chicoti, forăi, fornăi, sforăi.

NECHEZA vb. v. râncheza.

necheza vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.

NECHEZA vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)

ninchezi vb. IV (reg.) a necheza.

NEGHEZA vb. I v. necheza.