NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

A NECESITÁ pers. 3 necésită tranz. A face să fie necesar; a cere; a reclama; a pretinde; a comporta. /<fr. nécessiter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECESITÁ vb. I. tr. A cere, a impune, a reclama ceva ca absolut necesar. [P.i. 3 -tă. / < fr. nécessiter, it. necessitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NECESITÁ vb. tr. a impune, a reclama ca absolut necesar. (< fr. nécessiter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NECESITÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECESITÁ vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecție.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necesitá vb., ind. prez. 3 sg. necésită
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink