nece c, av vz nici¹

néce V. nicĭ.

NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ◊ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ◊ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

înec sn [At: SBIERA, L. 5. / S și: (înv) înn~ / Pl: ~uri / E: drr îneca] 1 Moarte prin sufocare în apă sau în alt lichid Si: (înv) înecăciune. 2 (Pex) Senzație de pierdere a respirației din alte cauze. 3 (Pop) Revărsare mare de ape Si: inundare, puhoi. 4 (Înv) Naufragiu.

îneca [At: CORESI, EV. 16/22 / S și: (înv) înne~ / Pzi: înec / E: în- + lat neco, -are] 1 vt (Îrg) A ștrangula. 2 vr (Îrg; fig) A se sinucide. 3 vt (Pex; fig; d. sentimente) A copleși. 4-5 vtr (Rar) A (se) sufoca. 6 vt (Pan; d. plâns, lacrimi) A podidi împiedicând respirația. 7 vr (Îe) A se ~ în vorbă A se încurca în timp ce vorbește. 8-9 vtr (D. ființe) (A face să moară sau) a muri prin sufocare în apă sau în alt lichid. 10 vt (D. ape) A inunda un loc, o arătură etc. 11 vr (Îe) A-și ~ sufletul A bea foarte mult. 12 vt (Fig) A asimila un individ, un grup mic. 13-14 vtr (D. corăbii, obiecte etc.) A (se) scufunda. 15 vr (Irn; îe) A i se ~ cuiva corăbiile A fi trist (în urma unei nenorociri). 16 vt (Fig) A copleși. 17 vr (Înv) A fi uitat. 18 vt (Pex; nob) A nenoroci pe cineva. 19 vr (Îe) A se ~ (ca țiganul) la mal A suferi un eșec în ultimul moment. 20 vt (Spc; d. animale) A ucide mușcând de beregată. 21 vr (Fig) A-și astâmpăra setea. 22 vr (Fig) A se afunda.

neca [At: CORESI, EV. 237 / Pzi: nec / E: ml necare] (Înv) 1-2 vt A omorî (prin sugrumare). 3 vt A înăbuși plante de cultură Si: a năpădi. 4-5 vrt (A muri sau) a face pe cineva să moară asfixiat, prin cufundare în apă sau în alt lichid Si: a îneca. 6 vt (D. ape) A trage la fund, omorând prin asfixie. 7 vt (D. ape) A inunda.

neci c, av vz nici¹

nice c, av vz nici¹

nici¹ [At: COD. VOR. 154/27 / V: (îrg) neci, nice, (înv) nece / E: ml neque] 1 c (Îvp; îcn) Continuă și întărește în propozița a doua, pe care o introduce, negația din propoziția întâi Ea n-aude, nici nu vede. 2 c (Îvr) Leagă o propoziție afirmativă de una negativă Deștinse către noi, nici nălțimea lasă. 3 c Leagă două sau mai multe părți ale aceleiași propoziții negative, continuând și întărind negația A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte nici înapoi. 4 c (Are; în limba modernă apare de obicei urmat de „nu”) Arată excluderea succesivă a ideilor sau noțiunilor exprimate prin propozițiile ori cuvintele pe care le precedă Nici nu ninge, nici nu plouă. 5 c (Îe) ~ mă ninge, ~ mă plouă Se spune despre bărbații care se află sub ocrotirea unei femei. 6 c Leagă două sau mai multe părți ale aceleiași propoziții negative Nu era nici mai înalt nici mai puternic decât el. 7 c (Îe) ~ tu..., ~ tu... Se spune pentru a accentua lipsa mai multor lucruri. 8 c Arată excluderea succesivă exprimată de negația repetată a numelui predicativ Nu e nici înalt, nici mic. 9 av (Precedă cuvântul ori cuvintele care poartă accentul frazei; în limba modernă apare de obicei însoțit de „nu” și poate fi întărit cu „chiar” sau „măcar”) Exprimă o negație categorică Ca iarna asta nici n-am văzut. 10 av (Îe) ~ cât (e) negru sub unghie Absolut nimic. 11 av (Îlav) ~ atâta În și mai mică măsură. 12 av (Îal) Și mai puțin decât... 13 av (Reg; îlav) ~ încotro În nici o parte. 14 av (Îal) În toate părțile, fără o țintă precisă. 15 av (Îc) ~ un, ~ o Intră în componența adjectivelor pronominale negative, care neagă existența obiectului determinat Nici un zgomot, nici o adiere de vânt. 16 av (Îc) ~ unul, ~ una Intră în componența pronumelor negative, care neagă existența obiectului înlocuit Nu mai e nici unul. 17 av (Îlav) De ~ unele Nimic. 18 av (Îlav) ~ că... Deloc nu...

‡NECA 👉 ÎNNECA.

†NICE = NICI.

NICI, †NICE, ‡NECE I. conj. Separă propozițiuni negative sau diferiți termeni ai unei propozițiuni negative: nu e ~ bun ~ rău; ~ nu bea ~ nu mănîncă; și ~ tu junghiu, ~ tu friguri, ~ altă boală nu s’a lipit de noi (CRG.); ~ mai mult ~ mai puțin; ~ unul ~ altul nu și-a făcut datoria; ~ una ~ alta 👉 ALTUL III. 5; ~ una ~ două 👉 DOI2, ALB I. 18, BĂLAIU l. 5, PREA2; ~ în car ~ în căruță; (P): ~ salcia pom ~ mojicul om. II. adv. și conj. 1 Servă ca negațiune: ~ mie nu-mi place; ~ nu știu despre ce e vorba; ~ că m’am gîndit ca să-i aduc pagubă (ISP.); n’am închis ochii ~ cît ai scăpăra din amănar (CRG.); ~ măcar un ban nu mi-a dat; ~ chiar o singură dată; 👉 VORBĂ ¶ 2 ~ UN, f. ~ O adj. nedef.: ~ un om, ~ o femeie; ~ o faptă fără plată; ~ UNUL f. ~ UNA pron. nedef.: ~ unul n’a răspuns; ~ una n’a venit ¶ 3 În legătură cu adverbe, formează alte adverbe negative: ~-cînd, niciodată; ~-cum 👉 NICIDECUM; ~-odată 👉 NICIODATĂ; ~-unde, nicăiri, etc. [lat. neque].

UN¹ (genit. unui), f. O (genit. unei) I. adj. num. cardinal. Cel dintîiu din toate numerele: un om, un lup, un ceas, un cuvînt; o femeie, o vacă, o lună, o vorbă; decît un an cioară, mai bine o zi șoim (ZNN.); are doi copii: un băiat și o fată; au fost odată doi oameni, un bărbat și o muiere (RET.); Judecătorii l-au osîndit la șase luni și o zi; copilul a împlinit ~ an și o lună; a cerut un leu daune-interese; (P): cu un rac tot sărac 👉 RAC I 1. II. UNU(L) (genit. unuia), f. UNA (genit. uneia) num. cardinal și (pl. m. unii, f. unele; – gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora) pron. nehot. 1 Numărul, cantitatea ce reprezintă unitatea: împăratul avea trei feciori, doi mai mari, sfătoși și făloși, iar unul mai mic (RET.); decît zece trebi și rele, mai bine una și bună (ZNN.); îi trase una cu sete, că punga plesni ca o bășică de bou (DLVR.); De cînd sînt eu pe pămînt Numai trei mîndre-am avut: Una’n deal Ca ș’un pahar, Una’n vale, Mîndră tare, Una’n capul satului, Ca și floarea crinului (IK.-BRS.); unul la sută; una la mie; bărbatul e major la douăzeci și unul de ani; o mie și una de nopți; (P): una și cu una fac două, lucrul e destul de lămurit, nu-l poți interpreta altfel; a ști una și bună 👉 BUN I 24; tu știi una, eu știu mai multe 👉 ȘTI I 1; una la mînă 👉 MÎNĂ1 B, f.; nici una, nici două, cu una cu două 👉 DOI3; din două una sau una din două, ori una, ori alta, ori... ori...; pînă la unul 👉 PÎNĂ¹3; (unul) cîte unul sau cîte unul, cîte unul, numai unul la fie-care dată și pe rînd: toată noaptea au dat den sinețe și nu cîte unul, ce toți odată (M.-COST.); acest împărat avea cincizeci de fete și... pe toate le trimese la Ercule, cîte una, cîte una (ISP.); (tot) unul și unul, tot oameni aleși, caracteristici: sat vechiu, răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvîntului, cu gospodari tot unul și unul (CRG.); ele erau mai multe la număr, tot una și una de frumoase (ISP.); Bucov. unul ca unul, unul ca și celălalt: la chip drept că-s unul ca unul, dar la fire tot se deosebesc în cîtva (SB.) ¶ 3 Asociat sau în opozițiune cu altul, alta: tot două oale-mi fierb: una seacă și alta goală (PANN); unii susțin una, alții alta; una îl întrebi și alta răspunde (CAR.); una pre alta hulește și defaimă și una pre alta va să o pogoare și să o calce (GR.-UR.); nu înțelegea unul altuia ce grăia și rămase lucrul lor neisprăvit (N.-COST.); și unii și alții sîn' vinovați; 👉 ALT²5; pînă (la) una alta. deocamdată: pînă una alta, îi schimbă merele și-i puse altele în locul lor (ISP.); dar pînă la una alta, știi ce-am gîndit eu astă noapte? (CRG.) ¶ 3 De una, a) de altfel, de altminteri: de una, poate ar fi mai bine să plece; b) laolaltă, împreună: sat... împărțit în trei părți care se țin tot de una (CRG.); c) îndată, pe loc, imediat: cum o intrat în ogradă, de una o trecut printre oameni (VAS.) ¶ 4 De-a-una, numai decît, îndată, pe loc: albina, auzind aceasta... de-a-una și sboară de unde era ascunsă (MAR.); 👉 TOTDEAUNA ¶ 5 Într’una, Mold. Bucov. Trans. (tot) una, necontenit, mereu: îi merge gura într’una; se ține într’una de ștrengării; fata, care voește ca un flăcău să o iee de soție, ia o cheutoare de la cămeșa lui... și poartă cheutoarea tot una la sine (GOR.); nu ședea nici-cînd pe-acasă, ci îmbla tot una’n vitejii (SB.); de cînd v’ați însurat, ați dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (ALECS.) ¶ 6 ‡Într’una, împreună: merg oamenii la beserică, cum acolo într’una cu popa și cu tot nărodul să facă rugăciune (COR.) ¶ 7 Tot una, deopotrivă, egal, la fel: amîndoi erau tot una de tari (SB.); Tot una-i dacă astăzi sau mîine am să mor (EMIN.) ¶ 8 Nici de unele, de nici unele, nimic: la conace era grijit tot ce trebuia... să nu fie lipsă nici de unele (MUST.); care fu mirarea lui, cînd i se spuse că acolo nu va putea găsi nici de unele, fiindcă erau prea săraci (ISP.); tu n’ai părinți, adăpost n’ai, haine nu, n’ai de nici unele (CAR.) ¶ 9 Une ori 👉 UNEORI; ‡une-date 👉 DATĂ¹1 ¶ 10 De ună zi 👉 DEUNĂZI ¶ 11 În enumerări, în chitanțe, polițe, etc. se întrebuințează adesea una în loc de o: fie-care locuință se compune din un antreu, una cameră de dormit, una sufragerie și una bucătărie; am primit una mie de lei ¶ 12 Singur, unic: Dumnezeu e unul; numai unul Dumnezeu știe cît sînt de nevinovată! (ISP.); Și era una la părinți Și mîndră’n toate cele (EMIN.); botezară copilul și îngrijiră de dînsul, mă rog, ca unul la părinți (ISP.) ¶ 13 Nici unul, nici una 👉 NICI II 2. III. UNU(L) sbst. Cifra 1, nota 1: trei unu(l) de-a rîndul se citesc o sută și unsprezece; scrie pe unu(l) dinaintea lui zero; i-a dat unu(l) la geometrie. IV. UN, f. O (gen.-dat. m. unui, f. unei; – pl. m. f. niște, gen.-dat. unor) art. nehot.: un om înalt, o femeie frumoasă; acea casă era a unui bătrîn și a unei bătrîne cari n’aveau copii (RET.); Și se tot duce, s’a tot dus De dragu-unei copile (EMIN.); un altul; un al treilea; simți că în creierii lui se petrece un ce de care nu-și putea da seama (ISP.); un du-te, vino; nici un, nici o 👉 NICl II 2 [lat. unus, una].

NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul”, „una” formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ◊ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un”, „o”) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. ◊ (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ◊ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ◊ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

ÎNECA, înec, vb. I. 1. Refl. A muri prin asfixie în apă (sau în alt lichid). Dacă mă înec eu acuma, se prăpădește bătrîna. DUMITRIU, P. F. 22. Gălăciuc e al șaselea care se prăbușește cu puntea înecîndu-se. SAHIA, N. 41. Să dau prin apă, mă tem că m-oi îneca cu cal cu tot. CREANGĂ, P. 237. ◊ Expr. A se îneca la mal = a suferi un eșec într-o acțiune tocmai în momentul cînd era pe punctul de a fi dusă la bun sfîrșit. Am pățit-o chiar ca cela care s-o înecat la mal. ALECSANDRI, T. I 120. ◊ Tranz. fact. (Subiectul este o persoană, un agent exterior sau un lichid) Sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind și a se răspîndi în toate părțile, îndreptîndu-se și năboind în groapă peste Harap-Alb, de cît pe ce era să-l înece. CREANGĂ, P. 226. Eu nu ți-aș dori vrodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. Un vînt... pre toți corăbierii I-a-necat, Numai unul a scăpat. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Fig. Apa Bistriții voi trece, Dar dorul o să mă-nece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. ♦ A se sinucide aruncîndu-se în apă. Să știi dară că de azi încolo n-ai să mă mai vezi; mă duc să mă înec. ISPIRESCU, L. 271. 2. Refl. (Despre o navă) A se scufunda. Vaporul s-a înecat. (Tranz.) Doi cîrmaci o corabie o îneacă. PANN, P. V. II 165. ◊ Expr. A i se îneca (cuiva) corăbiile = (glumeț) a fi trist, a fi indispus. Bunica n-are corăbii, dar parcă i s-au înecat corăbiile. STANCU, D. 14. Părea că într-una îi ninge și-i plouă... Ori neguțător închipuindu-ne că ar fi fiind, parcă i s-ar fi înecat corăbiile în Marea Neagră. SADOVEANU, V. F. 146. Iar te-o apucat năbădăicile, vere Ghiftui?... Iar ți s-o înecat corăbiile? ALECSANDRI, T. 561. ♦ Fig. A se cufunda, a se afunda, a se înfunda. Calea pe care o urmam se îneca în orzuri și în fînețe. GALACTION, O. I 37. Vechea zidire se îneacă în întuneric. VLAHUȚĂ, N. 180. (Tranz.) Cît de plăcut e să-ți îneci ochii în albastrul fără fund al cerului. DELAVRANCEA, T. 65. 3. Tranz. (Cu privire la terenuri, semănături etc.) A acoperi cu apă, a inunda. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206. Munți se pornesc, stînci se sfarmă... păraiele pietre-neacă. CONACHI, P. 114. ◊ Fig. A venit și ziua nunții... satul a înecat porțile și șatra. GALACTION, O. I 73. Că mi-l plîng surorile Cu toate plînsorile, De-neacă inimile. TEODORESCU, P. P. 206. 4. Tranz. Fig. A copleși, a înăbuși. Și-n fund lunca de lozii verde-deschisă, înecată de aurul soarelui. SADOVEANU, O. VII 369. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît semănăturile, le îneacă. PAMFILE, A. R. 94. Ghica Grigore, viind la domnie, a găsit țara secată cu totul în belșugul ei, înecată în datorii. GHICA, S. 6. 5. Refl. A nu mai putea respira din cauza opririi în gît (sau a pătrunderii pe trahee) a unui aliment (sau a unui corp oarecare); a se sufoca, a se asfixia, a se înăbuși. De cum începu să soarbă din cafea, se înecă, tuși. DELAVRANCEA, la TDRG. Mă-nec din piept Și n-am puteri de vorbă multă. COȘBUC, P. I 197. Poate [cocoșul] va înghiți la galbeni, i-a sta vreunul în gît, s-a îneca și-oi scăpa de dînsul. CREANGĂ, P. 67. ♦ Tranz. A înăbuși, a sufoca. Tusea mă îneacă. Fumul de țigară îl îneca. ◊ Absol. Puterea patimei... îneacă și nădușește. CONACHI, P. 282. ♦ (Despre voce, vorbe etc.) A se stinge brusc, a deveni neclar. Copilul țipa și se zbătea, spunînd mereu aceleași vorbe din ce în ce mai înecate în hohote de plîns. DUMITRIU, V. L. 14. Vocea soldatului părea că se îneacă. SAHIA, N. 75. ♦ Tranz. (Despre plîns, lacrimi) A podidi (împiedicînd respirația). Nu știa singură ce e, – dar simțea c-o îneacă lacrimile. VLAHUȚĂ, N. 69. Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund, Și-ntăia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. Dor cumplit inima-i seacă, Plîns de jale mi-l îneacă. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ Refl. Mai mult nu putu zice, căci se înecă de un plîns amar. RETEGANUL, P. II 56. Plînge mîndra de se-neacă. HODOȘ, P. P. 80.

NICI² conj. (De obicei urmat de «nu»; învechit, regional și arhaizant, fără «nu»; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă; repetat, arată excluderea, pe rînd, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nici nu vede, nici n-aude. TOPÎRCEANU, B. 25. Puiule, secuiule! Nici eu să robesc la tine, Nici tu să robești la mine. ALECSANDRI, P. II 24. Nici mi-i foame, nici mi-i sete, Nici mi-i dor de codru verde. ȘEZ. V 12. Nici nu suie, nici coboară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 127. ◊ (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții cu predicatul negativ) Să nu ocolești nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz. DELAVRANCEA, A. 98. S-a și stîrnit un vifor... de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. CREANGĂ, P. 143. Dorul meu odihnă n-are, Nici la umbră, nici la soare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 381. ◊ Expr. Nici așa și nici așa v. așa. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = fără multă vorbă, îndată, imediat, numaidecît. Fiul cel mic... se pomeni cu zîna că vine, și nici una nici alta, țop! se prinse lîngă dînsul în horă. ISPIRESCU, L. 213. Și nici una, nici două, haț! pe ied de gît, îi retează capul pe loc, și-l mînîncă. CREANGĂ, P. 23. M-am dus la Galați cu trăsura mea cea galbănă, și cum am agiuns, nici una, nici două... țup în vapor. ALECSANDRI, T. I 310. ◊ (Între «nici» și cuvîntul negat se intercalează pron. pers. «tu» iar verbul se omite, subînțelegîndu-se) Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. ISPIRESCU, L. 174. Femeia lui Ipate și cu baba, cînd se trezesc din amețeală, nici tu drumeț, nici tu copil, nici tu nemica! CREANGĂ, P. 174. Nici tu sat, nici tu tîrg, nici tu nemica. De ce mergi înainte, numai peste pustietăți dai. id. ib. 201. ◊ (Leagă două propoziții negative continuînd și întărind în propoziția a doua negația din propoziția întîi) Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe. EMINESCU, O. I 173. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește. NEGRUZZI, S. I 139. Trandafire, n-ai mai fi, Nici în oale-ai înflori! ALECSANDRI, P. P. 341. ◊ (Uneori precedat de «și») Nu s-a mai pomenit și nici cred că s-a mai pomeni una ca asta undeva. CREANGĂ, P. 102. ♦ (Leagă două sau mai multe părți ale aceleiași propoziții, negînd noțiunea exprimată prin cuvîntul pe care îl precedă) Lișițile, nefiind chioare nici moarte, au zburat. CREANGĂ, P. 46.

A SE ÎNECA mă înec intranz. 1) A-și pierde viața prin sufocare într-un lichid (de obicei în apă). ◊ ~ (ca țiganul) la mal a suferi un eșec în ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea în gât a unui aliment, tuse, fum, plâns etc.); a se sufoca; a se înăbuși. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corăbiile a se afla într-o stare de adâncă tristețe. 4) fig. A se cufunda (în ceva) până peste cap; a fi cuprins din toate părțile. ~ în verdeață. ◊ ~ în bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decât trebuie. /în + lat. necare

A ÎNECA înec tranz. 1) A face să se înece. 2) (terenuri) A acoperi cu apă; a potopi; a inunda. A îneca ogorul. 3) fig. A cuprinde pe de-a-ntregul; a copleși. Buruienile au înecat lanul. Îl îneacă lacrimile. /în + lat. necare

NICI¹ conj. (folosit în cuplu corelativ, exprimă un raport copulativ negativ) Nici nu vede, nici nu aude. ◊ Nici tu casă, nici tu masă a nu avea nimic; a fi sărac. /<lat. neque

înnecà v. (activ) 1. a face să piară în apă sau în alt lichid; 2. a inunda, a acoperi peste tot (vorbind de lichide): ploile au înnecat câmpiile; 3. a înnăbuși: fumul mă înneacă; 4. fig. a alunga: a-și înneca amarul în vin. ║ (reciproc) 1. a muri în apă (cu sau fără voie): s’a înnecat în Dunăre; 2. a se opri trecerea pe gât: mâncând s’a înnecat; 3. a fi podidit: a se înneca în lacrimi. [Lat ENECARE, a ucide (medieval: a ucide prin apă = a înneca)].

nici conj. negativă: nici alb, nici negru; nicidecum, în niciun chip. [Vechiu-rom. nece = lat. NEQUE].

2) înéc și (vechĭ, ĭar azĭ în Serbia) nec, a -á v. tr. (lat. nĕcare, „a ucide”, mlat. „a îneca”; pv. negar, fr. noyer, a îneca; it. annegare, cat. sp. pg. anegar. – Îneacă; să înece). Ucid asfixiind pin apă (saŭ pin alt lichid), ucid cufundînd. Cufund: a îneca o corabie. Inund: apa înecase șesu. Asfixiez: fumu, gutuĭa te îneacă. Fig. Îmĭ înec amaru în vin, beaŭ ca să uĭt amaru (suferința). Lacrămile, suspinele mă îneacă, nu maĭ pot vorbi de lacrămĭ, de suspine. V. refl. Mor cufundat în lichid. Mă cufund și nu maĭ ĭes: corabia s’a înecat. Mă asfixiez, mă înăduș: m’am înecat mîncînd o gutuĭe (care mĭ-a stat în gît), m’am înecat c’un os. Fig. M’am înecat în datoriĭ, îs plin de datoriĭ. A te îneca ca Țiganu, la mal saŭ a te îneca la mal, ca Țiganu, a face fiasco aproape de reușită. A fi trist par’că ți s’aŭ înecat corăbiile, a fi trist ca după o mare perdere. – Se zice și se scrie și înnec.

nec v. tr. V. înec.

necĭ V. nicĭ.

nicĭ conj. negativă (vrom. nece și necĭ, d. lat. nĕque): nicĭ alb, nicĭ negru; nicĭ n’am auzit de asta; nicĭ el chear. Nicĭ de cum (rar nicĭ ca cum), de loc, de fel, în nicĭ un mod: nu se vede nicĭ de cum. Vechĭ și níceșĭ. Azĭ în Trans. și nice.

îneca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înec, 2 sg. îneci, 3 îneacă; conj. prez. 1 sg. să înec, 3 să înece; imper. 2 sg. afirm. îneacă

nici² conjcț. (~ eu, ~ tu; ~ azi, ~ mâine; ~ unul, ~ altul/celălalt; ~ nu ninge, ~ nu plouă)

îneca (a ~) vb., ind. prez. 3 îneacă

nici² conjcț. (numai corelative: nici eu, nici tu; nici azi, nici mâine; nici nu ninge, nici nu plouă)

îneca vb., ind. prez. 1 sg. înec, 3 sg. și pl. îneacă; conj. prez. 3 sg. și pl. înece

nici adv., conj.

îneca

îneca (înec, înecat), vb. – 1. A sufoca, a omorî fără vărsare de sînge. – 2. A strangula, a sugruma. – 3. A sufoca prin scufundare. – 4. A inunda. – 5. A sufoca, a asfixia. – 6. (Refl.) A dispărea. – 7. (Refl.) A nu mai putea înghiți, a i se pune un nod în gît. – Var. neca. – Mr. nec, necare; megl. nec, nicari „a omorî”. Lat. nĕcāre „a ucide fără vărsare de sînge” (Pușcariu 836; Candrea-Dens., 1213; REW 2873; DAR; Pascu, Beiträge, 9), cf. it. annegare, prov. negar, fr. noyer, cat., sp., port. anegar. În rom., ca și în celelalte limbi romanice, sensul fundamental este cel de „a omorî prin scufundare”, cf. lat. enĕcāre (Corominas, I, 211). Această evoluție se explică poate datorită obiceiului curent de a omorî puii de cîine și pisică prin înecare, și, de asemenea, datorită vechiului obicei de a-i omorî pe condamnați prin același procedeu (cf. numeroasele ex. citate în Bienandanzas de Lope Garcia de Salazar). Dacă acest procedeu a fost în general, cum presupunem, nu este cazul să explicăm prin rom. dublul sens de „a omorî” și „a îneca” ce apare la mai multe cuvinte balcanice (Candrea-Dens., 1263; DAR). Pentru tratamentul lui e, cf. inel. Der. înecător, adj. (care îneacă); înecăcios, adj. (asfixiant, sufocant; care stă în gît, greu de înghițit, tare; varietate de pere și de prune); înecătură, s. f. (înv., asfixie, sufocare; înv., naufragiu; înv., inundație); înecăciune, s. f. (înv., asfixie; înv., inundație); înec, s. n. (moarte prin scufundare; sufocare, inundație; diluviu).

nici conj. – Exprimă negația. – Var. (înv.) nece, nice. Mr. niți, ninți megl. niți. Lat. nĕquĕ (Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1229; REW 5868), cf. prov., fr., cat., sp. ni, port. nem. – Comp. niciun, adj., negativ, cf. megl., mr. nițiun, istr. niciur, care presupun un lat. nĕquĕ unus (Diez, I, 290; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1230; REW 5896), cf. v. fr. neisune, it. nessuno, sp. ningún; nicicînd, adv. (niciodată); nicicum, adv. (în nici un fel); niciodată, adv. (în nici o vreme); niciunde, adv. (în nici un loc). – Cf. nicăieri.

a i se îneca corăbiile expr. a fi trist / indispus; a avea un necaz mare.

a nu zice nici pâs expr. 1. a păstra un secret; a fi discret. 2. a răbda, a îndura o dojană, o mustrare, un afront etc. fără a crâcni.

a-și îneca amarul / grijile / necazurile în băutură expr. a se apuca de băut (din cauza unei decepții, a unor supărări etc.).

nici albă, nici neagră / nici cal, nici măgar / nici călare, nici pe jos / nici în car, nici în căruță expr. 1. (d. o situație) nehotărât, indecis. 2. ambiguu, de o calitate sau o compoziție incertă.

nici bechi / boacă / bucățică expr. nimic.

nici cât să chiorăști un șoarece / cât o ciupitură de purice / cât negru sub unghie / cât un vârf de ac expr. deloc.

nici cu miliția / cu poliția / de frică expr. nicicum, în nici un caz.

nici dracu’ / naiba expr. nimeni.

nici în clin, nici în mânecă expr. fără nici o legătură (cu cineva sau ceva).

nici în ruptul capului / mort expr. v. nici cu miliția.

nici pe dracu’ / pe naiba expr. (pop.) nimic.

nici pomeneală / poveste expr. nicidecum.

nici prea-prea, nici foarte-foarte expr. așa și așa; nici bine, nici rău; potrivit, mediocru.

ÎNECA vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

ÎNECA vb. 1. v. scufunda. 2. v. inunda. 3. v. asfixia.

NECA vb. v. inunda, îneca, potopi.

ÎNECA vb. 1. a (se) scufunda. (Ambarcația s-a ~.) 2. a inunda, a potopi, (înv. și reg.) a neca. (Apele ~ cîmpia.) 3. a (se) asfixia, a (se) înăbuși, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)

îneca vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

neca vb. v. INUNDA. ÎNECA. POTOPI.

Bacchus a noyé plus d’hommes que Neptune (fr. „Bacchus a înecat mai mulți oameni decît Neptun”). Știind că Bacchus a fost zeul vinului și Neptun, zeul mărilor, sensul acestei zicale franceze e clar: cîrciumile au provocat mai multe victime decît oceanele. Un avertisment deci pentru cei care uneori își beau și mintea!

neca, nec, vb. I (înv. și reg.) 1. a omorî prin înec, prin asfixiere în apă; a înneca. 2. a omorî; a ucide (prin sugrumare). 3. a înnăbuși, a năpădi. 4. (despre ape) a trage la fund (omorând prin asfixiere). 5. a inunda, a potopi.

NECA vb. I. (învechit și regional) = înneca. 1. Tranz. A omorî, a ucide (mai ales prin sugrumare, prin gîtuire). Dracii amu cerșură de la Hristos să se ducă în turma porcilor ca aceaia să-i neace, să strice și să sârbească inimile stăpînilor lor. coresi, ev. 237, cf. 285. Muierile ceale ce ș-au necat și ș-au lepădat feciorii cînilor (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 324/21. Ceia carii și-au necat feciorii mici. cod. tod. 206. Intrară lupii în turma lu Hristos de o spărgiia și o neca cum era mai rău. moxa, 380/2. Lupul a necat două oi. REV. CRIT. III, 162, cf. DENSUSIANU, Ț. H. 61. Ursul... le neacă (omoară) o vită, oaie, capră. com. sat. v, 3. (Fig.) Cu postul trupulu-ș neca și-l topiia. coresi, ev. 16. Ereticii... neând și ucigînd sufletele lor și ale oamenilor (a. 1642). gcr i, 98/7. ◊ refl. recipr. Va prinde om pre alt om și se vor neca. paraclis (1639), 257. ♦ (Complementul indică plante de cultură) A înnăbuși, a năpădi, a înneca. Alta [dintre semințe] căzu în mijloc de mărăcini și crescură mărăcinii, necară ea. coresi, ev. 350. ◊ Fig. Era adînc pămîntul inimiei lui cătră sămânța învățăturiei, însă mărăcinii bogăției și grijiei neca-l pre el. coresi, ev. 311, cf. 355. 2. Refl. și tranz. A muri sau a face (pe cineva) să moară asfixiat, prin cufundare în apă sau în alt lichid; a înneca. Cei de pre apă necă, iară cei de pre uscat ca un prahu-i răsipi. moxa, 376/10, cf. 353/38. Baiazit i-au gonit pănă la Dunăre și mulți se necară în Dunăre. id. 403/12, cf. 348/7. Lacrămile acelora sting văpaia focului nestins și viermii aceia se neacă într-ănsele (a. 1642). gcr i, 99/21. Și s-au frînt curabiia și s-au necat toți, numai eu am rămas, dosoftei, v. s. noiembrie 152/35. ♦ Tranz. (Despre ape) A trage la fund (omorînd prin asfixie). Să nu neace (să nu mă îniace D) mere vihorul apelor, nece se înghiță mere adăncatul. psalt. 133. ♦ Tranz. (Despre ape) A inunda, a potopi. Să jelui că-i neacă și-i strică pămînturile. dosoftei, v. s. februarie 73^v/20. – prez. ind.: nec. – lat. necare.