nebleznic, ~ă a [At: KLEIN, D. 203 / V: năblaz~, năblăz~, năbleaz~, năb~, ~ejnic, ~eșnic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv нєблазиьнъ^[1]] (Trs) 1 Prost. 2 Neajutorat. 3 Neîndemânatic. 4 Greoi. corectat(ă)

nebléznic, -ă adj. (d. bleaznă, blaznă). Munt. Trans. Urît, păcătos: un rîncaș nebleznic strica liniștea cireziĭ (ziaru Epoca, 5, 97), un Unguroĭ nebleznic (Chendi, Vț. literară 1, 27, 1, 2).

năblaznic, ~ă a vz nebleznic^[1] modificată

năblăznic, ~ă a vz nebleznic^[1] modificată

năbleaznic, ~ă a vz nebleznic

năbleznic, ~ă a vz nebleznic

neblejnic, ~ă a vz nebleznic

nebleșnic, ~ă a vz nebleznic

NEBLEZNIC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

nebleznic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

nebleznic, -ă, adj. (reg.) 1. prost, bleg, nătâng; neajutorat, neîndemânatic. 2. greoi, butucănos.

NEBLEZNIC, -Ă adj. (Transilv.) Prost, bleg, nătîng (I 1); neajutorat (2), neîndemînatic (2). Cf. KLEIN, D. 203, DRLU, LB, LM, GHEȚIE, R.M., BARCIANU, ALEXI, W., PAȘCA, GL. ◊ (Substantivat) Nebleznicul aiesta. klein, d. 203. ♦ Greoi, butucănos, mătăhălos, diform. cf. ddrf, tdrg, scriban, d. Văzură un om de zece ori mai nebleznic, mai groaznic și mai înfricoșat decît Cîrnă-lemne. frîncu-candrea, m. 275, cf. db. v, 213. – pl.: nebleznici, -ce . – Și: neblejnic, -ă (klein, d. 203, Mat. dialect, i, 82), nebleșnic, -ă (h xvii 182), năbleznic, -ă (klein, d. 203, cihac, ii, 16), năbleaznic, -ă (cihac, ii, 16), năblaznic, -ă (dr. v, 213), năblăznic, -ă (cihac, ii, 16, ddrf) adj. – După slavonul неблезниц.