NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avenit (< fr. avenu).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NEAVENÍT ~tă (~ți, ~te): Nul și ~ lipsit de valabilitate; considerat ca fiind fără valoare. [Sil. ne-a-] /<fr. nonavenue
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEAVENÍT, -Ă adj. Fără valabilitate; socotit inexistent; nul. [După fr. non avenu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEAVENÍT, -Ă adj. fără valabilitate; considerat ca inexistent. (după fr. non avenu)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

neavenít adj. m. (sil. ne-a-), pl. neaveníți; f. sg. neavenítă, pl. neaveníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink