NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + auzit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NEAUZÍT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot aproape ~.) 2. v. extraordinar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEAUZÍT adj. v. confuz, difuz, nedeslușit, vag.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neauzit ≠ auzit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neauzít adj. m. (sil. ne-a-u-), pl. neauzíți; f. sg. neauzítă, pl. neauzíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink