neatocma ain [At: N. COSTIN, L. 382 / P: ne-a~ / E: ne- + atocma] (Îvr) Care nu se poate compara cu altcineva sau cu altceva.

neatocma adj. invar. (înv.) care nu se poate compara cu altcineva sau cu altceva.

NEATOCMA adj. (Învechit, rar) Negativ al lui atocma; care nu se poate compara cu altcineva sau cu altceva (dintr-un anumit punct de vedere). Văzindu-să Ludovic neatocma la putere cu turcul, trimis-au pre la toate crăiile creștinești soli cerșind agiutoriu. n. costin, l. 382. – pref. ne- + atocma.