NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [Pr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASTÂMPĂR n. (negativ de la astâmpăr) Stare a celui ce nu-și găsește astâmpăr. ◊ Cu ~ cu nerăbdare; agitat. [Sil. ne-as-] /ne- + astâmpăr
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASTÂMPĂR s. 1. v. înfrigurare. 2. v. agitație. 3. v. nerăbdare. 4. v. zburdălnicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neastâmpăr ≠ astâmpăr
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neastâmpăr s. n. (sil. ne-as-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink